Când

Când în spațiu nu mai există
decât lumini funebre și umbre ciudate
Nu se mai prevede nici o șansă
în a visa
la un semn odihnitor .
Totul se prăbușește:
de la speranță până la amintire
de la stres până la hipnoză
de la albul incest până la negrul placid.
Doar o rază
mai rămâne
într-un infinit
prin care
vântul dansează cu cocoloașe de hârtie
iar soarele aleargă după corbi .