Rotește-ți genunchiul, traseaz-asfințituri
În vârfuri, desculță și nu te opri
O mână-i întinsă, spre ea să te fluturi
Cu doruri te-aș cerne de m-ai asupri.

O creangă, din suflet, în fața-ți s-apleacă
Dă tonul la foșnet și ca din aplomb
Se-nchină și trunchiul cu inima toacă
Și-ți dăruie, zână, inelul cu romb.

De pași în galop se surpă pământul
Cu ciudă, gelos, că iar îl ignori,
La braț tu valsezi cu ploaia și vântul
Ce-n dans îți adună buchete de flori.