Eșecul lui Don Juan


Întâi a fost privirea…și-apoi a fost cuvântul!
Întâi a fost iubirea și-apoi deznodământul!

Întâi a fost plăcerea…savoarea de iubire…
Apoi, a fost sărutul, paloarea de magie
Ce tuturora parcă le nimicește simțul
Le umple-n van visarea și le-adâncește visul!
Și-mbrățișarea parcă… ah! Să nu vorbim de ea!
C’așa-i de dulce si de blândă cum n’ai putea visa….

Ehei! Don Juan de Marco!…e vai si-amar de tine!
Ai cunoscut iubirea…știi ce vei face mâine…
Vei aștepta momentul să te-ntâlnești cu ea -
Și dulce-ți va fi clipa când o vei săruta…

Te-ai adâncit în vise…poți spune că iubești!
Și fira-rar să fie că fericit mai ești…
Ești dus din astă lume… traiești in lumea ta!
Nu vezi realitatea… chiar dacă te-mpiedici de ea!

Sortită ti-e iubirea, la chinuri și răscoale.
Pierdută ți-e speranța și sufletu’ ți-e moale!
Ești searbăd, nestatornic, ești mutilat de EA…
Te-ntrebi singurătatea cât î-ți va rezista,
Și-ncerci cu disperare să îti revii din somn..


È™