Stiu lupta atat de bine, doar eu o povestesc
si o refac in strofe cu migala slefuite.
Sunt trubadur si cant si vitejia si lasitatea cu aceleasi vechi cuvinte.
E campul gol de viata, de dincolo de orbite nici umbrele nu mai privesc?
Eu le dau viata, le raspandesc in oase suflarea nemuririi…

Sunt trubadurul, sunt cantaretul si stelele destinul vostru mi-l soptesc.
Le caut in ceas de taina cand somnul va inghite in lumi nebanuite.
Iar eu va strajuiesc.

Port mantia cea neagra si in maneci mii de trucuri,
sunt saltimbanc si preot al sufletelor ratacite intr-un prezent perpetuu.
Sunt cel ce numara si lesurile si steagurile victoriei pe acelasi camp de lupta.
Si le inmultesc cu o mie
Si apoi va vand istorii pe un pahar de vin.

Povestea Uriasului ce voi o asteptati
e o poveste trista si fara de inceput
caci ziua in care el ochii si-i deschise
a fost si ziua in care lumina l-a tradat
privirea e goala
un intuneric ce i-a rapit
substanta palpabila a lumii
lasandu-l prada visului inchis

sus zeii ne privesc.