poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-10-07 | |
mereu am crezut ca voi gasi si eu pe cineva
cu care sa imi impart fericirile, emotiile, suferintele, necazurile si tristetile, dar nimeni nu a venit, nimeni nu mi-a cazut din spatiu sa ma inteleaga macar ce vreau eu de la viata. dar eu am continuat sa sper, am continuat sa cred ca undeva trebuie sa existe si acel cineva care sa vada ca in broasca aceea urata se ascunde de fapt si de drept un Print. reptile! reptile! fugiti, vin reptilele! si nimeni nu a realizat ca de fapt in reptilele acelea se ascund oamenii buni, si s-au luat toti dupa aceia care trageau in disperare semnalele de alarma, aruncau in eter deznadajduite semnale S.O.S. reptilele! reptilele! fugiti! nici macar nu s-a gandit cineva la o teorie care s-ar putea adeveri, intr-un viitor mai apropriat, sau mai indepartat. speranta mea e cu atat mai mica, cu cat ma vad tot mai singur, cu fiecare pas pe care il fac in nisip si nici un alt pas nu il urmeaza, de parca ... de parca,... de parca tu chiar ai fi Urata Pamantului, de parca sufletul tau nici nu ar conta, dar,...ai inceput sa te complaci in situatia ta (destul de penibile, oricum) si nu mai faci nici un gest, nici un semn care te-ar da de gol. e mai bine sa fii singur! e mai bine sa fii liber! nu-i asa? e si mai rau daca ma incapatanez, cum te incapatanezi si tu, si voi spune nu,...nu,...nu,...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate