„Când iubești, descoperi în tine o nebănuită
bogăție de tandrețe și duioșie și nici nu-ți vine
să crezi că ești în stare de o astfel de dragoste”
- Anton Pavlovici Cehov -




Bețișoare parfumate, lumânări și-adânci mistere
lumina-vor încăperea printre vise efemere
când vei trece pe la mine punct nevralgic la abscisa
tu, cu ochii tăi albaștri și iubirea-ți interzisă.

Fân cosit și iasomie pe covor eu voi așterne,
busuioc de la icoane presăra-voi printre perne
verde iarbă pe cearceafuri, sufletul să-l primenească
și zorele din grădină, fața să ți-o răcorească.

Prin fereastră, luna plină va roti în emisfere
fum prelung de la țigară, diaclaze de tăcere
absorbite-n epiderma noptii care-ncet coboara
cu nesomn de randunele, agonii de primavara.

Taina noastră va închide ochiul boltilor cerești
până în zori de zi, când sigur iar o să mă părăsești
rămânând în amintire doar o pagină nescrisă,
tu, cu ochii tăi albaștrii și iubirea-ți interzisă.