poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-30 | | Înscris în bibliotecă de Elena Malec
Iubita printre arbori nu se ivește.
Jos, într-o rîpă umbroasă ca-ntr-un ungher, stau dumnezeiește bătut leneș de-un vînt ca și mine stingher. Nimeni nu trece și nimic nu se-ntîmplă. De altfel, niciodată nu se-ntîmplă nimic. Numai pe tîmplă aceeași șuviță-și sporește argintul din spic. De două ori zarea-mi apune sub pleoape, De două ori inima-mi tresare în piept. Presimțul care-mi dă tîrcoale pe-aproape uneori mi se-așează pe umărul drept. Dacă pămîntul sălbatic nu i-ar sta-n cale, inima mea cu conturul fibros s-ar plimba peste fața lunii, agale, ca o floare roșie, fără miros. Nimeni nu trece. Precum nimeni nu știe că lumea întreagă, pe înserat, e doar o părere, între deal și cîmpie, de care sufletul s-a cutremurat. Iubita dintre oameni nu mă vestește. Jos, într-o rîpă de umbră, ca-ntr-un ungher, stau dumnezeiește bătut leneș de-un vînt ca și mine stingher. De două ori lumea-mi apune sub pleoape. De două ori inima-mi moare în piept. Presimțul care-mi dă tîrcoale pe-aproape Sînt tot eu, așezat pe umăru-mi drept. 1942
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate