Ningea ca un preludiu de simfonie grava
De-abia intrezarita la primele viori.
Ningea de parca merii s-ar fi urcat in slava
Si miluiau pamantul jertfindu-se de flori
Iar atingandu-ti chipul se topeau pline de fiori.

Statea-i pe-aceeasi banca din parcul cel pustiu
Amortindu-ti privirea-ntro clipa, la gandul c-am sa viu
Te-ai ridicat deodata si cu un ras zglobiu
Ai fluturat spre cer o mana atat de alba
Ca-n jurul tau toti fulgii bateau in cenusiu.