Miroase a ploaie
Și totul e calm și-atât de tăcut.
Stau singur pierdut în odaie
Privesc, prin fereastră, la nori și ascult.

Perdelele tremură.
Și ceru-i ca marea și-atât de întins...
Trupu-mi transpiră scăldat în căldură
Și cade pe pat zăpușit de încins.

Prima picătură de ploaie lovește...
Pic...în streașină...tăcere...
De parcă ploaia ar vrea, dar nu îndrăznește
Mai suflă vântul o adiere.

Cade un strop, și încă un strop
Și ploaia se-așterne pe case ușor
Și-oceanul de sus se scurge potop
Peste lumea de jos, a oamenilor.

Și totul e ud și totul se scurge...
Și plouă...și plouă...și parcă n-are sfârșit...
Și plouă în ropot, în ritmuri mărunte
Și plouă frumos, și plouă vrăjit.