Acolo mai există o cafenea
într-un stil blanc-manger pasabil,
și mă întreb de ce mai trebuie
un secol douăzeci, dacă avem un nouăsprezece mai bun?
Mă retrăiesc în mine
în timp ce mînuiesc furculița,
cuțitul concentrat de multă vreme
în mîna vreunui coleg.

Acolo există o stradă, mărginită
de ambele părți de copaci,
o intrare într-o casă,
cu un tors de nimfă, în față,
în salon un portret ce reprezintă
femeia casei, matroana,
în anii primei ei tinereți.

Cotrobăi în tăcere printre lucruri,
Nu am din păcate un valet de serviciu,
doar foc în cămin,
dragul meu Fortunatus, focul
va purta în roșul său de-a pururi
din rochia iluzorică a unui verde
de care, abia-mi mai amintesc,
așa de mult e de atunci...

Timpul, ca o altă apă,
curgînd orizontal de marți spre miercuri
va purta cutele de întuneric
lucitoare , ca urmele neșterse încă
ale luminii, de pe stofe de umbre.

Acolo mai există
Un monument al eroilor.
iar eu voi scrijela un nume nou pe el,
al unui cavaler de onoare,
intrat cu pașii mari în istorie,
împleticindu-se ca un cîine umil
în fața unui popor altfel.

Orașul se va pierde, tîrziu,
la miezul nopții,
voi mesteca o țigară între dinți
întorcîndu-mă acasă pe jos,
ca un nomad, purtîndu-și destinul de mînă.
Fără a avea curajul
de a-l citi în palmă.

Iar dacă mă vor aresta
pentru spionaj,
pentru că am ocupații subversive,
pentru că pictez
sau pentru o "menage a'-trois"
în mijlocul mulțimii turbate
ca fascinată
de degetele mele de scamator revoluționar
al străzilor pline,
chiar dacă vor huli
"Acesta nu este dintre noi, este un intrus!"

voi șopti chiar și atunci, fericit:" Vezi,
ai marea șansă de a afla, cum arată
profunzimea inăuntrul fiecăruia,
cîtă vreme se va urla pe deversate
cu sudalme împotriva ta,
remarcă fiecare detaliu și strigă
cît te țin plămînii: "Vive la patrie"

(Traducerea din limba rusă în limba germană deGerhard von Oslowsky.Traducerea din limba germană în limba română de Luminița Soare).