Am să îmi pun țeasta lui Yorick pe noptieră,
Între suportul pt lumânări și cutiuța de medicamente,
Să mă pot vedea mai bine în oglindă.

“Fumezi?” l-am intrebat pe Yorick într-o zi,
nehotărâtă dacă să fumez și eu.
Mi-a spus că nu, dar nu îl deranjează fumul.

Poate e astmatic și nu știu,
Și poate ar trebui să nu mai aprind atâtea lumânări.
Dar Yorick nu se plânge niciodată.

E ciudat cum se uită la mine când mă schimb,
Cum îmi miroase perna după ce m-am ridicat din pat,
Cum îmi cânta atunci când plâng.

În cuverturi există păianjeni mici de tot,
Ale căror excremente le respir sub formă de praf.
Yorick crede că ar trebui să aspir mai des.

Pisica se joacă mai tot timpul cu țesta lui,
Dar Yorick e blând și nu se supără,
Seamănă cu un bătrân bolnav.

Odată i-am propus să mergem la o cafea împreună.
M-a refuzat și m-a certat
Că beau prea multă cafea pentru vârsta mea.

M-am suparat și i-am spus că nu trebuie să îi dau lui
socoteală.

Am pus țeasta lui Yorick în coșul de gunoi,
Sub o pereche de ciorapi din plasă
Și o cutie terminată de cafea.