Afară ninge fulguind, pătrunde pe fereastră
Un fulg ce cade visul meu, apasă greu,
Ca fulgul ce sclipește slab, il rog pe Dumnezeu
Măcar atât mocnească și iubirea noastră.

Afară plouă cu amar, cu suferință-acută,
Și se revarsă-n trupul trist, unde exist,
Și-am făurit păcate precum un anti-christ
Adevarat zic c-am dorit durere cât mai multă.

Afară-i soare grandios și viața-mi e lumină,
Cărarea ce-o străbat eu o iubesc și o-ndrăgesc
Mi-s prieteni toți aceia ce-acum mă biciuiesc,
Și sub apusul veninos umplutu-s-au cu vină.