SÃ NU MÃ DAÞI DRACULUI…BATEÞI-MÃ

Prin cuvinte uleioase, mă obligați să suflu idei blege de tâmpit,
Să-mi amanetez mintea pentru un muc-licurici mort, de țigară,
Ca din mintea fosforescentă, dar mică a unui cap de chibrit,
Pe care să-l scuipe în silă plămânii revoltați ca o dughenă din gară.

Nu pot să inspir libertatea voastră de prostituție legală,
Pot doar să expir boala sufletului meu, cancer de iubire,
Suferința mea murdară de gunoiul ipocriziei voastre de gală,
Și execuția din vârful unui deget mucios al comenzii: Escape-părăsire.

Totul, vouă vi se pare ca o a doua naștere după un avort,
Mie îmi pare ca un măr undercover, mușcat din pomul virgin,
Ca o parolă scrisă pe ceafă, oarbă și care condamnă pe mort,
Ca sifonul bețiv care păcălește o întreagă pivniță de gin.

Nu vreau să mă cosiți, ca soarele rădăcinile din fire,
Eu sunt un recitator în gând din orgasm de iubire.