poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-19 | |
INTRODUCERE
„... Și cu mine cum rămâne Învățatule?” „Tu... pleacă făptură căci fiara din mine-o stârnești. Mai bine ai fi Plâns până-n moarte decât să-mi trădez Dumnezeul.” I Plecat dintre hrubele negre lăsat-a lumina în ceară să-nghețe alegând drum hulit. El... și flacăra lui... Ca fiorul din firul de iarbă călcat prea devreme... Ascultă clopotul Lumii... ȘAPTE... Șapte pași, Șapte lumi... Câte vieți să răzbată?... II Pământul te roade în talpă, iar glezna-ți trosnește de timp Doar pasul mai cerne distanța dintr-o coajă de ou rătăcit. Te-ai născut azi... Te-ai născut ieri... Te-ai născut!... III Imensă-i câmpia aceasta plantată de sus până jos, iar țepii în grabă călcați țâșnesc sânge proaspăt... Te-apropii de ultima cruce... ca fumul tămâii la propriu-ți mormânt încolțind... IV Chilia e plină de praf pe pereți și în aer... Pânze din colțuri se-ntind către tine și glasuri din zid în tâmple-ți lovesc: „Vei putea moșteni astă piatră?” Dintr-un colț liliacul zbură umilit. „Din hrubă de om ai venit slăbiciune... iar piatra strivește și sfarmă sau înalță vibrând dacă ști în suflet să-i intri să cioplești al tău chip și-apoi s-o arunci înspre Soare. Încearcă a pătrunde obscurul... Lumina-i totuna aici sau la voi, dar Flacăra Vie niciunde... de-i privi doar prin ochi...” V Un fulger i se împlântă în creștet... în vuiet urechea-i cedează... pupila îi cerne nisipul din creștet, iar lacrima-i rănește obrazul cu genunchii striviți e de veacuri acolo... și oase pe oase s-au frânt privire-i amară și pieptul e scrum... cu vremi înainte se zbate-n cenușă, iar gâtul îi arde pe rug genunchii-s lipiți de cripta din urmă... și spații ce nu-l mai cuprind... e beznă-n ulciorul ce-l poartă în mână acum într-o clipă plesnind... VI văpăile mușcă din spasmele nopții e ora la care canoanele mor o vânătă umbră se zbate în jar înăbușind o ultimă șoaptă: „fugi din locul acesta și ferește-ți privirea... tăciunii mistuie suflete...” umbrele dănțuiesc de jur împrejur în hohote stranii și ritmuri bătute în os un strigăt se-nalță din ruinele lumii… … … … … … … în lanțuri sunt puse hidoasele umbre dar lanțuri sunt ele, inele sunt… și zale și spini! „Înțelegi astă lume?…” și glasul se pierde în gol… sunt porțile-nchise și groază și vuiet și zarvă printre cioburi și mir... o scânteie s-adapă din palma-i deschisă și-ntr-o clipă e pală de foc cu dreapta încleștată pe rug. Făclie cum e se roagă... imploră... „Mai bine călcâi rătăcit decât scrum... decât scrum...” VII „O... Doamne... Lumina-nfioară... iar vina-mi de-am să pot s-o aud... mi-i groază de Tine căci știu cine sunt... de-aș fi Lut să m-ascund în pământ... de mâna-mi alătur la mintea rebelă tot trupul va curge prin fanta opacă... dar știu că mi-i dat să mă nasc os prin os... fir cu fir să plesnesc în absurdă-agonie, iar o bardă imensă să mă taie-n bucăți” FINAL viața să-mi urlu rătăcit între cedri și-n pădurea de lut să se tânguie geamăt de om sau de fiară și sângele veșted ce-am sorbit nu demult să se verse din mine șuvoaie... să respir aer proaspăt și-atât... și în plus... să mă mir!... 31 august / 1 septembrie 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate