Inainte de culcare

cu silabele noptii
adaptate la mediu
spre iubirea dintre noptile asfaltate
cu fuioare mitice
impleteam despletitele aripi ale zilelor(zeilor)
sangerande.
ma intrupam
in cersetor al pustiului migrator
construiam cutii de existente goale
fiindca la nivelul marii
nu invatam sa gasesc remediu
...ma ascundeam
in melancolii taiate de frig
sub patura individualismului notoriu

cultul artistului
zavorat de miezul noptii
ma lua din catedrala
spre pulsul lunii
(sicriul era gata!)

frunza de fosfor
sub pasajul cuvantului
respirat in tacere
mirosea a destin

si vedeam zgarieturi de ganduri
in albastrimea sangelui meu
in ecoul ireversibil al tacerii

undeva murea cineva...