poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-19 | |
Câte nopți aș vrea să pierd între elipticele druguri, pe care eu și numai eu
le pot desprinde cu greu dintre nemerniciile acestei lumi, căci iată, El a spus adevăr vă zic eu vouă nu mi-a fost cu neputință să-iridicdinmorțipecredincioși, ciimposibilmetatextualvorbind săîîvindecpeceicaregenericprivindu-inu-iputemdeosebidarîîputemnumifărămilă, Câte nopți cer acum, săghicesc încerc eu însumi cuibărit în imposibilitatea de seară care insomnie se cheamă În fundul găurit al paharului pe care ACUM vreau să îl beau până la fund Și ghiciți daca pot eu oare Câte zile să aștept pe aceste stații trecătoare În care vehiculele de transport terestru capătă motoare în patru timpi, Oamenii capătă numai momentul vitezei În goana lor pierdută care îi indeamnă intern Cu angoasă aproape să caute acolo, în vehiculele mai sus numite (în aceasta referință circulară de care nu mă feresc, o proclam chiar cu tandrețe) firimituri din karmele lor anterioare, câte zile cer acum, mă întreb, câte oglinzi în care să mă pierd, câte spații euclidiene în care să brodez aceste paralelisme de borangic, câte minute pentru fiecare împunsătura a andrelei, urmăresc toate aceste cuie care îmi apar în palmă, spontan, și caut să zăresc altele în neostoitele Hămesitele chipuri ale trecătorilor, Câte săptămâni să cer de la dragostea aceasta care se-nfiripă Între mine și frumoasa trecătoare prin care mă strecor Până și dendritele mele suprasolicitate strigă că nu mai vor, Câte săptămâni orare îmi trebuie ca plecând de La punctual A, aflat la unul din capete Să străbat drumul acesta refuzat celorlalți Și să ajung doar puțin vătămat, Cât să stârnesc minimul necesar de compasiune La inima ei fără chip, fără nume, Ce să mă fac, tentație sau ispită Între hamacele acestea uitate aiurea, printer tomurile Din care farenheit 451 voi hrăni La noapte, Câte luni să aștept noaptea Pe care inutil am mențîonat-o la începutul acestei poezii Și la care mă întorc mereu, deși cum spuneam Axonii au intrat în grevă, emisfera stângă Îmi este complet paralizată din perspective mereu inamovibilă A transportului de informație, Câte luni aș vrea să pășesc în gol și să nu simt nimic sub talpa aceasta A piciorului care acum stă pe iarbă, Albastră e această pajiște în care se tăvălește Cel mai credincios collie pe care l-am putut inventa În această dupa-amiază de sâmbătă, Sigur că da, Câte luni să primesc de la acest chirurg cu ochii albaștri Care mă privește prin lentilele lui de contact înmuiate în lacrimi, Câte bisturie oare a ținut el în mână, flutură din ea către O asistentă generică ce acum pleacă acasă, unde Poate un animal, poate un acvariu gol O așteaptă, Câte luni gulerul lui îmi spune că e vremea Să mă ridic din acest sarcofag de sticlă, să scutur frigul din oase Să cer ca domnia cantității să înceteze si cei șase sigma Să se trezească în final la viață, Treabă e chiar și când noi nu mai suntem, Până și spaimele pălesc în fața acesteia, Doar șase vă rog, nu am mărunt, acceptați carduri Repede vă rog, am nevoie de sigma, e spre binele nostrum, Al tuturor, Cei șase călăreți s-au trezit mult mai devreme, nu vor ajunge departe, știu, Dar au un avantaj competitive minor pe care Pur și simplu nu pot să-l ignore, Grăbiți-vă, în acest secol vom fi martori, Procesul s-a încheiat dar noi tot vom fi acolo, țintuiți, Sigma contra călăreți, cred ca unii vor învinge până la urmă, Nu știu de câte ori, vreau doar să știu (cineva din public să mă ajute) mi-ați luat-o înainte iar Câți ani mi-au fost hărăziți să scriu Aceste cerneluri grosolane pe care orice groapă de potențial Le-ar respinge, deși ) Fire de păr uitate, câteva unghii înfipte Nu mă pot opri acum din a îmi duce până la capăt Avertismentul Câți ani, exact numerotați și șnuruiți Vor pleca din acest vârf al peniței, câte de presiuni Infinitezimale va urca picătura aceasta aurie dar solidă Peste imperfecțiunile invizibile ale ochiului liber Este oare drept să cer să cunosc empiric Ceea ce doar ipotezele pot să defragmenteze? |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate