Dincolo de ochiul umed ascuns
Sub o pleoapa imensa,
Te striga, cu degete strambe de ger
Un clovn cu aripi rupte de somn
Din care oamenii culeg pene
Pentru a-si rascumpara vine de a
Exista;
Sub pod, un caine singuratec
Priveste cum ruga lumii se transforma
In credinta cand clovnul putred se trezeste;
E gol de puf, cu aripi rupte...
Un fruct oprit putrezindu-i la picioare
Ranit de pana in funii de-ntrebare,
Rostind o poezie surda
Cu glasul corbului de mare,
Se-ntoarce ingerul la munca
La postul lui de clovn in palmele in ruga.