peste iluziile noastre,
miroase din nou a iarnă rămasă-n pijama,
la tine începe fulguirea stelelor măcinate,
la mine ea se oprește brusc

e ziua anotimpurilor uituce,
a foamei de senzații grăbite, nestatornice, voalate,
a miracolelor neașteptate,
e ziua unui joc de mântuire în care se trișază

tu nu mă trezi,
nu mă smulge din lâncezeala plăcută în care mă legăn,
mai bine luminează-mă,
jupiter, intrat și el de curând în peisaj, e cam departe