Între zâmbete și lacrimi

Atena, tu, zeiță a gândirii,
Gândit-ai peste tot amprenta fericirii?
Pe chipul oricăruia ce-i subjugat de patimi
Gândit-ai fericirea în zambete și lacrimi?

Tu, Hades, ascuns în întuneric,
Menit-ai suferința din gesturi de isteric?
Sub masca de cenușă de care nu te saturi
Menit-ai suferința din zâmbete și lacrimi?

Poseidon, tu, al mării dirijor
Văzut-ai amintirea naufragiată în decor?
În ochii-aproape stinși a celui ce îl clatini
Văzut-ai amintirea sub zâmbete și lacrimi?

Iar tu, stimată Hera, în ura ce-o respiri
Ai înghițit vreodată fărâme de iubiri?
Din aerul ce-apasă pe Kama cea curată,
Cu zâmbete și lacrimi îneacă-te odată!