Am fost praf de stele, de cometă hoinară
Din întuneric, voi, nu m-ați știut…
Nu am crezut nicicând c-o să mă doară
să mă sfârșesc… când tocmai m-am născut.

Am fost praf de stele, n-ați știut că exist,
m-a trădat numai ochiul pierdut pentru-o clipă în noapte
Azi, de la geam, se vede doar decorul trist
în care lumina să intre nu poate.

Dar în final n-a fost decât o… clipă
Sunt doar praf de stele rătăcit pe cărări
măturat, uneori, cu prea multă risipă…
Când trec înspre lume hoinari călători.