poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-15 | |
Mi-s ochii grei, oglindă de minciuni,
Potecile credinței mi se retrag din piept, Și las în urmă pașii Saharelor nebune, La stația dintre Poli azi nu te mai aștept Se-nmoaie cruzii castanii în huma înserării Și rătăcite suliți se frâng în galaxii, Vestesc sirene stranii decesele iubirii, Ah! Cum aș vrea la noapte tu totuși să mai vii... Nu simt nici caldarâmul târânduse-n tăcere, E-o beznă de catran și mi-am pierdut lumina În ochii tăi magnetici și-acum zadarnic caut O slujbă de iubire, răstălmăcindu-mi vina În port răzbat molatic chemările de val, Vaporul meu speranță împotmolit în stele Zadarnic urlă-n noapte, bătrână jucărie, Când ancori în rugină se descompun mișele Am fost un căpitan din cei de cursă lungă, Ce-a spulberat planetei capsula ei concavă, Dar eșuând la țărmul fugarelor plăceri, Ales al desfrânării sunt căpitan epavă În ceața-amăgitoare a marilor taverne Iubirea de pierzanie și-a prins ca un magnet Privirile-i flămânde de ancora speranței Și ancora străpunsă s-a descompus încet La stația dintre Poli azi nu te mai aștept, M-am dăruit minciunii și miezului de-orgii, Te port ca un blestem în cojile osândei, Ah! Cum aș vrea la noapte tu totuși să mai vii...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate