Sa ne lasam visele la uscat
pe nisipul neted si incins,
sa se usuce argintii,
ca hamsiile.
Sa ne lasam papucii
la intrarea in propria umbra,
sa ne picuram lacrimile
la loc, sub pleoape.
si degetele sa ne ramana
prin dantelele sarate
de la tarm.
Sa nu facem nimic,
doar sa asteptam parul
sa se decoloreze,
sa ne creasca asa, mat si uscat,
pana la mijlocul eternitatii
In doi.

Nu, nu e nevoie sa plangi,
fulgii astia de nea
nu sunt decat picaturile de ploaie
de maine.
Abia poimaine va iesi soarele,
Pana atunci,
hai sa mai pescuim
cateva hamsii.
prin zapada.