O stea căzu din galaxie,
O mică stea pribeagă.
Am vrut s-o prind în colivie
Și s-o păstrez întreagă.

Râdeam cu plânset de copil
Pândind-o pe sub cer,
Să-i dărui vream un ceas umil
Din suflu-mi efemer.

Speram să țin în puf de stea
Cel astru pe pământ,
să fiu a ei și ea a mea
și să plutim în vânt

Ca ochii lui ea strălucea,
De-aceea mi-a placut.
Plutea sau poate chiar zbura,
căci mii de aripi i-au crescut.

Cu foc în mâini și păru-n vânt
Am prins-o-n colivie.
S-a stins și moartă-a devenit ca-n gând
Precum nainte fuse vie.

- 1997 -