eu cred
că suntem niște imbecili,
ne tăiem reciproc aripile
până la ultimul vis
ne irosim prin închisori cu tavane înalte
putinii ani
în care moartea nu ne răscolește măruntaiele,
facem dragoste pe întuneric
trăim moartea cu toată lumina ochilor
mai scriem câte un vers
spre o glorie post mortem
iar în rest,
dansăm pentru a invoca sau alunga ploaia
ne rugăm la unul din cei nouăzecișinouă Dumnezei
doar doar vom scăpa de foamete și obezitate
în aceeași zi.
nu trebuie să mă crezi, iubito
dar suntem niște imbecili
ce își înghit naiv portia zilnică de compromisuri.