poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-16 | | Înscris în bibliotecă de Ioana Camelia Sîrbu
El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea, de a desena primitiv chipul ființelor fără chip, degetele pipăitului pur- cel care a fost mai dinainte de creerea degetelor și a lucrurilor. O, tu, viteză, inimă în balans, împingând migrația popoarelor celule roșii și albe. Inimă, tu, cea mai repede, inimă, tu, zeitate a magneților! Au făcut chip al tău din bronz și unul din fier, dar bronzul e melodios, iar fierul destul de sprinten este. Au făcut chip al tău din piatră, dar piatra e lașă, și-ascunde în ea nașteri de statui fără brațe. Au făcut un chip al tău din cuvinte, te-au desenat inimă și ți-au dat forma lui A. El îmi spuse: scrisul e un mod de a încetini gândirea, un mod primitv de a înțelege, de a opri mișcările gândului. Scrisul se aseamănă întocmai cu o capcană de metal, care prinde în ea o vulpe vie și mișcătoare și zbătându-se și pierită de frica morții. Eu i-am spus: sunt multe păduri și mi-e foame, de aceea l-am făcut pe A, divina capcană. Eu i-am spus: am pus capcane la începutul pădurii, din A și din A. Acum stau la o oarecare depărtare și aștept prinderea hranei mele. El m-a auzit. El a tăcut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate