Acelaşi zâmbet tainic, o şoaptă la ureche,

Când Noaptea şi cu Luna sunt suflete pereche,

Te regăsesc sub cruce, în vechiul cimitir,

Cu humă şi durere şi lacrimi de zefir.

Acelaşi dor de moarte, cu pâlpâiri de stele,

Când între noi sunt alte fatidice tunele,

Te regăsesc sub cruce, pe frunte ţi-e pus mir

Cu humă şi durere şi lacrimi de zefir.

Acelaşi pretutindeni, un mare singuratic,

Când moartea se sfârşeşte în somnul hieratic,

Te regăsesc iubito şi-n locul tău respir

Cu humă şi durere şi lacrimi de zefir.