E alb si-i tacere si-ar vrea sa ma-ngroape
imensa cascada ce-mi cade pe fata;
sa se piarda departe de ochi, pe sub pleoape;
sa ma nasca-ntr-o lume cu soapte de gheata...


Prea mult alb viscolind...Dinspre dorul de tine,
se asterne cu goluri in alb lacrimarea
unui om de zapada: si rau e si bine,
cat e alb si tacere si-astept condamnarea...

...........................................

Pretutindeni nimic -tiuind a durere;
o mare de alb intr-o grota uitata;
orizonturi unite de-o alba cadere...
Peste abisul prea alb, sant o umbra-nghetata