Vad cum lumea se stinge si moare,
Oamenii-mi par cu mult prea tacuti...
Vad cum timpul ucide o floare
Si nici tu nu mai vrei sa m-asculti.

Iar eu zac in parul tau...moale
Prins in fire de-amar si venin,
Ce se-ntind spre a timpului floare
Si-i sporesc sangerarea putin.

Stiu ca viata mea-i doar visarea...
Unui om cu mult prea lucid,
Ce incearca s-aduca uitarea
Peste apusuri ce floarea-mi ucid.

Iar tu zaci in ochiul meu...magic,
Prinsa-n lacrima-mi nepasatoare
Si te-ascunzi de lumina in tragic,
Privind timpul florii ce moare.