subtilitatea cetii

fiori trec nedumeriti
si subtire ca o linie treci tu strada
palton lung si blonda
si geanta atarnata de umarul fin
ai in ea biletul meu
cu cele doua vorbe sterse de atata frecare
te iubesc as spune dar e depasita
si ideea si gestul de specia umana
nu mai exista decat mirosul tau pastrat de picurii cetii
si linia subtire in care iti intra trupul
nici nu stiu daca mintea ta
ma face sa te vreau sau mintea mea
sau arcul coapselor tale si ce ascunzi acolo
dar areti tuturor fara sa se vada discret
doar panatalonii vorbesc cu nerusinare
si eu ma enervez ca si o privire
ar putea sa strice ce stiu numai eu ca se poate
gasi in axa ta si a liniei trasa cu al tau palton
vorbesc ca un poet liber sa viseze
si sa adulmece picurii acizi ai iernii
ce staruie pe terasa si pe obrajii tai
vorbesc despre ceata sau despre tine
in plimbarea mea prin oras
acum in privire se plimba dorintele mele de trecator
cand treci strada spre mine venind
ca o necunoscuta treci si razand revii rotind al tau par
si sunetul glasului se rastoarna in simtul meu
amestecat intre nervi si nerabdare si cuvinte
un ceai si un internet vrei si apoi fugi spre cubul blocului vostru
ce sa fac sa te leg de copaci cu mine in gandul tau
sa te strang in permanente dorinte
va fi iarna si pe soare
nu voi rezista sa nu calc prin zapezi
si sa te chem cu mine spre vise