poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-04 | |
Revoltă înnăbușită
Un singur gând etern povară, împărtașit de mii de vieți A fost o lacrimă amară, născută-n veșnice tristeți; Dureri profunde stăruinde și visuri noi și vechi credințe Au dat și spirit și materie speranței unei biruințe. Și s-a ivit, pe munți de glorie și din năpastă ori nevoi O flacără mereu arzîndă în sufletele de eroi A robilor cu grea osândă, a șerbilor, cu nouă lege Prin foc și pară să trezească din ăst pământ vărsatul sânge. Ei, înfrățiți cu idealul, au vrut să nască libertăți, Cei mai umili fără prihană au vrut să treacă peste toți Și-au reușit s-arate lumii că-n clipa-aceea, bunăoară, Erau mai sus decât legenda a timpilor de-odinioară. Iar noi, urmași nedemni ai neamului din care sânge suntem, Din trecut putem să admirăm, doar, ce nu putem să facem; Noi ne mândrim și azi că încă putem distinge printre luturi Chipuri ajunse în restriște din ale lumii începuturi. Ce facem nou este lipsit de sens și chiar și de senzație, Din ce a fost și-i dus, în ce e nou e doar o imitație; Strămoși vestiți privesc din urmă, văzându-și soarele c-apune - Noi n-avem lacrimi, nici de humă, ci numai dezacord de strune.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate