Acolo unde alții văd doar munți,
Eu văd copaci, albastre stânci,
Hățișuri, șerpi, tainice nunți,
Temeiuri, sfaturi și porunci.

E-al Muzei dar să deslușesc
Din amăgire miezul pur,
Ideea dulce s-o cinstesc,
Esența radiind jur-împrejur.

Acum bufon, arareori profet.
Nu cer răsplăți pe-acest pământ.
Iubire-n sufletul nemângâiet,
Norii pe frunte, versul crunt.

E soartă norocită de poet,
Măcar va dăinui în cânt.