Nu m-am mai urcat pe munte demult
și totuși visez;
Sunt tot mai adânc, tot mai adânc,
pe o alee ce duce cât mai departe de sat,
și umblu, nu știu de ce,
îmbrăcat,
cămașa de noapte am lasat-o
spânzurată de un cui
nu departe de pat,
ce să fac,
mai încurc și eu câteodată ciorapii
pe față, pe dos
dar îți promit că am să le pun un elastic
și au să arate frumos;
Știu și eu o poveste care începe cu
“a fost odată...”și alta cu ...mai mulți hoți
și le repet în fiecare seară
ca să nu le uit
când am să am
și am să le spun la nepoți.
Ce noapte!
Ce inspirație!
Mulțumesc la toți!