poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-14 | |
Plouă-ncet pe-un ochi de jar, stins și-acoperit de spuză
Iară ochiul ce se-nchide cu o pleoapă de cenușă Vede mâna tremurândă aranjând o treanță-n spate, Mâini împreunate-amnar plângând degete-nghețate. E poetul care-adoarme printre frunze de arțar, E sărac, căci bogăția-i se-află-n ochii plini de jar, Singur, mândru ca un înger, decăzut și om și sfânt Nu-și găsește locu-n lume, liniștea doar în mormânt. Căci e trist cu-a sale gânduri, care-l macină ușor, Vede lumea prăbușită, vede îngeri care mor, Nu-nțelege mai nimica fiindc-a înțeles prea mult, Lumii-i pare că trăiește dup-un ritual ocult. Mantii negre se perindă după el, naintea lui, E un înger care geme, e mantia Domnului; El e Iov, care refuză lume-așa cum este ea, Este demonul ce crede că poate schimbă ceva. Pe o coală de hârtie scrijelește-un univers, Recrează începutul scriind vers după alt vers, După fiecare strofă haosul încet se-ncheagă, Ochiul său veghează magic lumea ce se întrupează. El se stinge-n nemurire plâns de lacrime de sfânt, Însă aura și-o lasă glodului de pe pământ, Care cu-ale sale patru străluciri de uși spre rai
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate