Vreau sa respir aerul din sufletul tau,
Aerul care te umple si traieste in tine,
Vreau aerul ce se plimba prin inima ta si-n fiecare colt al sau
Aer pentru a te iubi, aer pentru a trai si a salva cate ceva
din ruinele ce au mai ramas din mine.
Am un suflet sau ... il aveam o data ?
Si parca nu ar fi de ajuns,
Stii doar, nu mai atat cat ai poti da intr-o viata toata
Si cat ai ... atat valorezi acolo sus ...

Sufletul tau printre versuri si idei imi umple poezia
Iar fiecare farama de aer de a ta aproape ca o simt in plamani,
Tu esti apusul, rasaritul, oaza si fantezia
Si singurul susur de izvor cu care daca vrei cursul anotimpurilor
il opresti sau il amani.
Tu nasti un univers fara stapan si crud
Si ramai nemiscata in al sau centru,
Eu as vrea sa fiu macar o stea din el
doar ca glasul sa ti-l aud,
Oricat de departe, chiar si de la un kilometru ...

Mi-ai dat aripi si m-ai facut sa zbor
Mi-ai atins crestetul si m-am inaltat,
Cand nu m-ai mai atins am cazut insa m-am agatat de un nor
Dar cand ai disparut de tot coltul de care ma apucasem
pe nesimtite s-a destramat ...
Si de atunci tot cad caci tu tot fugi si astfel se indeparteaza fundul
Iar strigatele mele parca ar fi mute si nu le-ai auzi,
Spune-mi, frica de dragoste sau o ratiune oarba iti blocheaza auzul
Ori iar iti spui ca nu se poate si vrei sa dai alt sens
infinitivului 'a iubi' ... ?

Te chem atunci cand am nevoie de tine si inima-mi ia foc
Si vii la mine salbatica, cu niste ochi sclipitori ca de smarald,
Insa ce folos, e doar un vis Monica si cand ma trezesc
imi simt inima si sufletul cum ard
Si-n jaratic imi aluneca fara sa vreau dintr-o lacrima un strop.
Si astfel acea lacrima atata focul
Si flacarile sale parlesc usor temelia cerului,
O randunica se furiseaza printre nori si-mi striga
ca asta-mi e nenorocul
Si ca nu ar mai trebui sa fiu incapatanat ca un fierar
ce loveste cu ciocanul pantecele fierului ...

Uita-te la mine Monica, nu e greu sa ma vezi chiar daca sunt departe,
Incearca sa te apropii de geamul tau si sa privesti spre 'un deal',
Eu zi de zi ma uit la niste poze si-mi vars mereu amarul in amintiri desarte
Caci tot ce mi-a mai ramas e un taram plin de regrete si suspine
care-mi spune deseori ca ceea ce caut acum e ireal ...
Cu tine am adorat sa fiu trist si sa plang
Insa singur imi vedeam firul vietii cum se subtiaza
in mana ursitoarelor ce strang puternic caierul,
Si tot impreuna cu tine am fost ca doi canari
ce stapaneau cantand un crang
A caror dragoste facea sa dispara timpul, anii, batranetea, sufletul si aerul ...