Inalta bratele
inegale deasupra
capului ascultand
fosnetul sangelui
si porni intr-un
damen-vals
risipind puterea
dintelui
pentru dinte

striga ultima
porunca vremii
stricate de fiertura
pieziselor intrebari
lecuitoare de nadejde
pe vechea umbra a
somnului dezlegand
limbile ceasului

sa nu uiti
muritorule ca
trebuie sa treci
clopotul tacerii
cu istorii
de luna evlavioasa
in ochii larg deschisi
arzand stihiile
norului scamosat
de albastrul
clar

uneori
tacerile
atarna
greu
o balanta…