"Cerul tău e de aici și până aici"
mi-ai spus,
dar nu știu pe ce raft
l-ai pus, Doamne,
că de atunci, din ziua aceea
de noiembrie ploios,
îl tot caut
prin toate sertarele,
prin toate cuferele
și prin toate podurile.
Mi-ai ratăcit bunul, Doamne,
și mă pui pe drumuri
ca un funcționar plictisit
cu leafă mică
și datorii la bancă.
Dacă n-aș ști
că nu primești ciubuc
ți-aș da, Doamne,
pe sub tejghea
toată cafeaua
fierbinte și amară
a dimineților mele
celibatare
și țigările nopților cu lună
când vântul doar
se zbenguie-n perdea
și chiar ciocolata
antistres
de duminica după-amiază.
Fă un pustiu de bine, Doamne,
și pune-mă în posesia
proprietății mele de drept
ca să nu cred cumva
că și Tu mă minți
fără jenă.