Uneori vântul mă mai strigă pe nume
În nopțile clare sau în ceața din zori
De altfel nu-i loc pentru mine pe lume
Și mi-e dor de-a ta coapsă,de păduri și de flori

Pe loc repaos sub secerea Lunii
Ce simplu-mi părea cândva asfințitul
Azi timpul leneș se-mpiedică-n funii
Aș trage în Soare să apropiu sfârșitul

Nu-i loc pentru mine în firescul repaos
Așternutul tău cald n-are timp pentru mine
Rămân de pază la propriu-mi haos
Dar mi-e dor să vânez căpriorii cu tine

P.S.:De-o dimineață cu tine mi-e dor
Și de dulcile-ți pleoape
Ca două aripi adormite în zbor
Peste verzile ape