M-am născut prea devreme
iar tu te-ai născut prea târziu.
Fără trecut, fără viitor,
trăim cu încrâncenare un prezent
care nu e al nostru,
risipindu-ne prea des în linii frânte.
Pășim, dar aripile ni se ating doar în trecere,
respirăm, dar aerul se solidifică în coloane înalte de tăceri,
palmele îmi sângerează cuvinte lungi
înșirate dezordonat pe linia vieții,
ție ți se rostogolesc prin vene ciulini sălbatici,
albi de spaima iernilor nesfârșite.
De o parte și de alta a infinitului
ne ridicăm pe vârfurile întâmplărilor,
privindu-ne înstrăinarea cu ochii cerului.
Deșirate între noi
câteva poeme ne scriu povestea,
în cheia solo a destinelor separate.



14 august 2003