Luni in zori,
l-am intalnit usor
pe omul fara cuvinte.

L-am atins cu trei zambete
l-am intepat ca pe-un melc mort
si l-am rostogolit.

Reflexia imaginii lui
s-a introdus fortat
in mine.

Omul fara cuvinte
Vrea sa dea lovitura de gratie calcaiului meu
Si eu rad
Si raaad
Ma gadila apropierea mortii si-mi place
Ca pot scapa din eprubetele lui de aur
Cu fata scufundata in nisip
La infinit.