Acum sunt mai pustiu ca-ntotdeauna
De când mă simt tot mai bogat de tine
Și-mi stau pe tâmpla Soarele și Luna
Acum mi-e cel mai rau și cel mai bine

Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai duce lumea ale sale
Pe un perete alb de muze mute
Nebunii negrii cauta o cale

Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie

Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt pln de gesturi imprudente
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii

Jur-imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Si sanii gri de os alunecand pe pante
Iar albatrosi venind din zari uscate

Mi-e dor de tine si-ncerc sa-ti vad chipul
Te caut pe orice latura a firii
Si daca-n podul palmei-ncerc sa iau nisipul
Vad un inel jucandu-se de-a mirii

Ii vad in batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale mi se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina

Fiorul rece prin spinare-mi trece
Cand mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu de la etajul treisprezece
Vroiai sa te arunci sa scapi de toate

Dar tu ai inteles de fapt ca nu-i se cade
Sa-ti pui in cumpana intreaga viata
Ca nu-s in joc abstractele rocade
Ci sangele ce fierbe sau ingheata

Neputincioasa, trista si frigida
Asa ai fost si apareai senina
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci imbatat de vina

Lasand, de fapt, ambitiile deoparte
Ne aruncam in marea nemiloasa
Si-mpreunati ca filele-ntr-o carte
Ne facem din sudoare sfanta casa

Pe urma vin ceilaltii sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta intruna
Dar eu inalt nefericita ruga
Purtand pe tampla Soarele si Luna