poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-04 | |
M-am strecurat in coama vantului zglobiu
Si-am mangaiat in treacat secunda noastra Imbratisarea-mi muta te-a topit deodata Cuprins in palme mi te-ai predat si stiu C-ai auzit ce-n soapta ti-am cantat . M-am risipit plutind in adierea noptii Si-am ars cazand o stea albastra Si m-am pierdut prin firele de iarba Sarutul picaturilor de roua imbujorata In palma ta s-a cuibarit atunci. M-am risipit in coltul greu al umbrei Si-am rasarit in trandafirii purpurii Ce s-au aprins in noaptea din privire Pierzand petale ude sub cerul diminetii Uitata de-o vara intr-o scoica verde... Te-am cotropit usor cu-al meu parfum Prin aburul incins al diminetilor de vara Privirea-mi rasucea in salba ploaia toata Striveam sub talpi miros de iarba cruda Si respiram in mine anotimpul . M-am risipit intr-o secunda de dorinta Si te-am atins cu sufletul prin ram Ti-am inflorit povestea vietii mele Cuvintelor le-am aruncat tacerea... Ca pe o prada dulce-amara. M-am risipit in aburul cafelei tari Ghicind adesea printre gandurile tale Dorinta de iubire ce o ascunzi in nori Crezand ca nu te vad cand o strecori Sub tamplele incinse de intuneric. M-am risipit apoi in straluciri de ape Ce picurau din stresinile lumii intinse Si-apoi topindu-ma in cetini ninse Eram de sufletu-ti tot mai aproape. Topindu-ma in aburul padurii. M-am risipit in visul unei nopti de amor Ce se ridica-n zori sa te colinde Cantand cu glas de ciocarlie-n zbor Am dantuit prin pajistile fara de sfarsit Ale copilului din tine. Si cand ti-ai ridicat privirea M-ai intrebat cu glas soptit si greu: Care-i minunea ce te-a facut indat’ Sa-ti risipesti fiinta in tot si toate? Si m-am mirat ca inca n-ai aflat Ce toti stiau de-o vesnicie poate Ca m-a adus in prag Iubirea... Tu mi-ai cerut sa mai raman un veac Desi un secol de-as ramane nu-i destul Sa pot sa dau ce e de ars in mine Am ramas. Iulie 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate