Moartea albă

In straie albe te asteapta,
Te-ademeneste spre visare
Si-n clipa de sublim nu simti
Ca deja i-ai cazut în ghiare.

E ca povestea de iubire
Atat de-aproape esti de cer
Dar scara ce-ai urcat-o nu e
Decat o scara spre infern.

Zambet, iubire chiar visare
E doar o forma de delir,
Nimic ea omenesc nu are
Si-ajungi un biet cadavru viu.

Cu ea incepi sa mori putin
Chiar de la prima inhalare
Si jocul dintru început
Devine un joc crud, ce doare.

Mai ai un timp sa te opresti,
Sa vezi a vietii carare,
Dar daca tu nu reusesti
Intri pe-un drum fara scapare.

Un sfat iti dau de la-nceput
Nu jocului de-a baba-oarba,
Caci totul devine pierdut
Daca incepi sa iei otrava!