In cerneala amurgului amprentez pinul schilod,
Apas ideograma schingiuita in apus,
Cu fata turtita de geamul interogator al mugurilor nazali
Beat il contemplu,
Cu bratele verzi luxate
De rasuflari inveninate,
Rastignit pe buza paharului plin ochi
De soare alb demisec

Cineva zbate perdele de lumina
Pe crucile pinului,strambe
Celuloza forjata in gura canalizarii celor patru vanturi,
Grilaj
Iubirilor mele menajere...
Imi stropeste undele negre in contre-jour
Voaland trecutul meu pelicular
Cu ploaie de ganduri
Si ma intreb orb la filmari
De-a fost destinul ori Ea
Ce-a stors din pini
Veche,amara dragostea mea