Stau singur la margine de ape
Piatra intre tacere si pietre;

O clipa raman sa petrec cu privirea
Unda ce mi-a sarutat mai adineauri talpile
Apoi voi zambi cu bunatate
Spre fuiorul de ape ce va fi sa vie
Si tot asa, acelasi joc,
Pana la ceasul in care
Talpile mele vor fi sarutand valurile inalte,
Valuri de prea departe mare.

Si voi fi atunci cate putin in toate:
In ape, in pietre, in mine insumi. Singur.