Valuri de stele imi plang amintirile
-Aducand sute de aurore cu ele-
Presarate cu broderii de lacrimi albastre
Si invelite in pene de pasare maiastre.

Adorm privindu-le-n bataia lunii,
Cu mintea framantata de aceleasi ganduri
Verzi si spuse-ntotdeauna printre randuri,
Uneori mai triste decat furia vantului.

Visele-mi sunt bulversate de ceasul desteptator
Ce ma trezeste devreme-n zori,
Pentru a admira frumusetea rasaritului,
Portocala ce apare din negura infinitului.

In fiecare dimineata cobor pe-acelasi drum
Si salut pietrele acoperite de praf,
Cu ideile-mi invelite-n fum,
Lasand in urma lor doar scrum.

Ziua-si urmeaza acelasi curs monoton,
Insa gandul ce ma rupe de realitate e atat de autonom...
E gandul meu preferat,
Alcatuit din coral albastru
Si usor cristalizat.