Inimă de poet

Credeam că-ntreaga lume
e-un bulgăre pe palme
Și fiecare nume
e-un nume de poet.
Mai cred ceva anume:
că inimi mari și calme
Se zbat ca valu-n spume,
chiar când se sting încet

Și bulgărele lumii,
ce-a fost purtat pe palme
Și a fost cântat pe nume
de orișice poet,
La piept va strânge anume
aceste inimi calme
Și mari ca val-un spume
când se vor stinge încet.

Iubesc această lume
și-aș vrea s-o port pe palme,
Și nu vreau un alt nume
decât cel de Poet
Visez ceva anume-
să am inima calmă,
Dar val să fie-n spume
când mă voi stinge-ncet.