Cuvintele tale
scrise pe jumătatea drumului
dintre noi, ăștilalți -
de înțelegem lumea cu fruntea în nori,
în al nouălea cer -

privirile
știu:
bărbații pot fi stele polare
și nu borne kilometrice
și nu pietre de pavaj
atunci când luminii ăsteia
care ne înconjoară de la o vreme
undeva, în spatele sternului, lânga inimă
i se deschide floare alb-aurie

de parcă Dumnezeu și-ar înscrie abia acum
în unghiul de care tu te fereai -
în unghiul drept al iubirii -
un ochi întors în orbita celestă

noi,
drumul
sensul unic
Dumnezeul
eul
tuul
iubirea,

doar catete alăturate