Impertinenta,
singurtatea,
rascolindu-mi prin ganduri,
amintiri pierdute imi strecoara
prin ochii larg inchisi.
Iar cei care-mi aduc acum un zambet de iubire
ma-nvata
cine-i cu adevarat singur,
singur printre stelele pe care le sarut
in sinea mea.
Nu au plecat!
Mai sunt aici!
Mai vreau sa-i simt!
Mai cred in ei
si...
viata nu are sfarsit!
Tu ce mai vrei?
Eu stiu ce vreau...
S’ajung sa’mi beau cafeaua’n zori
intr’un bar de dincolo de moarte.
Cu cei care’au plecat deja,
cu toti cei care vor pleca,
s’ajung sa beau,
sa pot barfi,
sa’i pot iubi
pe toti cei care m’au iubit,
cand n’am stiut
sau n’am putut.
Stai,
noapte,
nu pleca,
mai stai!
E noaptea lor,
E noaptea mea...
in zori voi fi din nou prea singur.