Am inchis ochii ,linistea imi surade cu flori
si ma duce departe , unde gandurile se plimba goale
fara zgomot , marginite doar de lacrima inimii ,
ma cuprinde o stare in care gustul privirii
imi lasa intre idei putin din farmecul primaverii
si ma simt mai gol decat vidul inecat in propria dimensiune ,
as vrea sa plang dar ma topesc printre stelele ce zboara
din inima mea impreuna cu ingerii diminetii
si un cuvant cristalizat in roua imi sopteste
despre visul cu mult soare in care uneori
as vea sa ma trezesc si sa-mi scald neputintele .
Timpul respira privelistea mea , aluneca ziua
si-s aripa ramasa la facerea dorului
zbatand cu ritm inecat fiorul licarind fericire !