prin padure deja s-a intunecat

copacii de margine se striaza
un verde prelung uleios
coboara ca o mana cereasca
spre masina mersului catre jos
astupandu-i scancetul

fetita aproape doarme

hush hush, lasa ierburile
sa-si striveasca dintii de lapte
copacii de mijloc se-ndoaie
spre pamantul negru ploios
spalandu-l cu pietrele albe
cu rotulele fructelor
din anul ce-a fost

rotile dintate fosnesc
lent impudic una catre cealalta

masina mainilor urca inca
poteca desfacerii printre flori
masina ochilor in doi timpi
ruleaza un clip-clip asincron
metalic
alintator

curand in padurea inalta
numai masina nelinistii verticala
va mai urca un timp inspre afara
ramificandu-se fecunda nebuna
dand frunze la lumina de luna

mestecandu-le apoi
la intrare
una cate una
ca pe niste bilete la somn.